Dar, ce zice “ litera legii ” ? ” Biblia ” etichetarii este HG 106/2002.

Art. 6. – (1) Denumirea sub care este vândut alimentul ( … ) este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv, cu respectarea unor condiţii:
a) denumirea să fie cea obişnuită în România;
b) în lipsa denumirii obişnuite, prevăzută în situaţia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse …

Pe scurt, punctul meu de vedere este urmatorul:

Nu scrie nicaieri in lege ca denumirea trebuie sa fie cea din DEX !

Se spune ca trebuie sa fie “cea obisnuita in Romania“, dar cu o descriere cat mai completa a produsului. Exemple: casa din lemn, castel de gheata, tablou din sticla, papuci din plastic, etc. Daca ne uitam in DEX, castelul nu-i de gheata si nici papucii nu-s din plastic… Cu toate acestea, oricine intelege despre ce este vorba.

Cazul cel mai aberant este cel legat de un anumit producator de produse vegetale care a fabricat un … salam vegetal. Bineinteles ca exista tot felul de produse vegetale gen pate vegetal si altele. Cu toate acestea, a venit un inspector cu DEX-ul in mina si a zis: “conform DEX, salamul e din carne; ati incalcat legea, platiti Dvs. amenda, plus scoaterea marfurilor din rafturi”. Ce-a facut producatorul (dupa ce-a platit amenda, a scos marfa, etc.) ? Pai, daca salamul e din carne, a inventat un alt produs numit “salan” !!! Or, salanul poate fi vegetal, nu-i asa ? Prin urmare, avem “salan vegetal”, “ ghiftelute ” (in loc de chiftelute), “ caltab ” (in loc de caltabos), “parizel “ (in loc de parizer), “drop” (in loc de drob) …

A, era sa uit, avem si “ misi ” vegetali. Nu este greu de ghicit despre ce produs este vorba.

Raspuns: brinza, ulei, sirop de glucoza.

Intrebare: cum se trec pe eticheta: zef praf, dextroza monohidrat, cazeina ?

Raspuns: dextroza, proteine din lapte.

————————————————

Intrebare: se poate mentiona pe eticheta: ulei vegetal fara colesterol ?

Raspuns: nu. Se induce in eroare consumatorul.

————————————————-

Intrebare: este obligatoriu de mentionat pe eticheta tabelul cu valori nutritionale ?

Raspuns : nu. In UE etichetarea nutritionala este optionala.

In SUA insa, etichetarea nutritionala este obligatorie.

————————————————-

Intrebare : indulcitorul natural Stevia poate fi folosit in tarile UE ?

Raspuns : nu. Nu a fost aprobata folosirea sa ca Novel Food (inca).

————————————————-

Intrebare : se poate mentiona intr-o reclama TV ‘alimentul X protejeaza smaltul dintilor’ ? Dar, alimentul Y este antioxidant ?

Raspuns : nu, caci legislatia etichetarii se aplica si reclamelor alimentelor la TV.

Nu, caci efectul antioxidant reprezinta o recomandare de sanatate si se supune Regulamentului 1924/2006. Cu toate acestea, exista o perioada de tranzitie pina la aparitia listei EFSA (European Food Safety Authority), preconizata pentru ianuarie 2010. In aceasta perioada, asftel de recomandari de sanatate se fac ‘pe proprie raspundere’…

————————————————-

Intrebare: cite tipuri de etichetare nutritionala exista ?

Raspuns: doua tipuri: big 4 si big 4 + little 4.

————————————————-

Intrebare: am voie sa fac urmatoarele mentiuni : ‘bautura X iti reda libertatea ‘ ? Dar ‘ iaurtul Y te intinereste ?’

Raspuns: da. Da. Ambele sunt recomandari “de marketing”, similare celebrului “ Red Bull iti da aripi”. Insa, ar fi bine de consultat autoritatile locale in prealabil.

————————————————-

Intrebare: ce inseamna “trebuie sa fie general acceptat din punct de vedere stiintific” ?

Raspuns: trebuie sa fie autorizat EFSA.

————————————————-

(articol publicat in revista Globus Food )

————————————————————————-

Directiva 2000/13/EC este amendata de alte 5 Directive.

La Directiva 2000/13/EC fac referire si/sau o completeaza alte 10 Directive.

In plus, avem o legislatie verticala si una orizontala, avem legislatie referitoare doar la greutatea produsului (de exemplu) sau doar la etichetarea nutritionala, etc.

CONCLUZIE 1: exista peste 40 de legi europene referitoare doar la etichetarea alimentelor.

CONCLUZIE 2: este destul de greu de obtinut o “eticheta perfecta” in Uniunea Europeana, cu atatea legi ce trebuie citite, intelese, complementate, implementate…

CONCLUZIE 3: Vestea buna este ca se lucreaza deja la un Regulament al Etichetarii care sa inlocuiasca actuala Directiva si sa faca legea direct aplicabila oriunde in UE.

(comentariu publicat in revista Globus Food – ianuarie 2009)

—————————————————————————

Directivele Europene trebuie transpuse in legislatia romaneasca si, prin urmare, ar trebui sa se regaseasca in legile din Romania. Dar, se lasa anumite libertati autoritatilor locale privind anumite metode de aplicare si chiar forma textului de lege.

Consecinta: se poata afirma ca legislatia romaneasca este “mai importanta” decat Directivele europene. Suna aiuristic, dar aceasta este realitatea.

Regulamentele Europene se refera la subiecte de ordin general si sunt direct aplicabile in toate tarile membre UE, inclusiv in Romania. Prin urmare, indiferent ce se zice in legislatia romaneasca pe un subiect tratat in Regulamentul European, Regulamentul “bate” legea romaneasca.

Deciziile Europene se refera la anumite subiecte particulare si un au carácter general, adica se adreseaza anumitor entitati, de exemplu lui X sau lui Y. Au insa puterea Regulamentului European, adica trebuie aplicate indiferent de legislatia nationala.

Recomandarile si Opiniile Europene nu au putere legala.

CONCLUZIE: Pentru firmele din industria alimentara din Romania, ordinea de aplicare a legii este urmatoarea:

(comentariu publicat in revista Globus Food - ianuarie 2009)

————————————————————————-

]]> http://foodlaw.ro/2009/01/18/care-legi-sunt-mai-importante-cele-romanesti-sau-cele-europene/feed/ 0 rickmers