Am intalnit producatori din industria alimentara care au avut probleme datorita “denumirii produsului“, care era neconforma cu “litera legii “.
Dar, ce zice “ litera legii ” ? ” Biblia ” etichetarii este HG 106/2002.
Art. 6. – (1) Denumirea sub care este vândut alimentul ( … ) este cea prevăzută de reglementările specifice alimentului respectiv, cu respectarea unor condiţii:
a) denumirea să fie cea obişnuită în România;
b) în lipsa denumirii obişnuite, prevăzută în situaţia descrisă la lit. a), denumirea sub care se vinde produsul poate fi o descriere a acestuia şi, dacă este necesar, a utilizării sale, care să fie suficient de clară pentru a permite cumpărătorului să cunoască natura produsului şi să îl deosebească de alte produse …
Pe scurt, punctul meu de vedere este urmatorul:
Nu scrie nicaieri in lege ca denumirea trebuie sa fie cea din DEX !
Se spune ca trebuie sa fie “cea obisnuita in Romania“, dar cu o descriere cat mai completa a produsului. Exemple: casa din lemn, castel de gheata, tablou din sticla, papuci din plastic, etc. Daca ne uitam in DEX, castelul nu-i de gheata si nici papucii nu-s din plastic… Cu toate acestea, oricine intelege despre ce este vorba.
Cazul cel mai aberant este cel legat de un anumit producator de produse vegetale care a fabricat un … salam vegetal. Bineinteles ca exista tot felul de produse vegetale gen pate vegetal si altele. Cu toate acestea, a venit un inspector cu DEX-ul in mina si a zis: “conform DEX, salamul e din carne; ati incalcat legea, platiti Dvs. amenda, plus scoaterea marfurilor din rafturi”. Ce-a facut producatorul (dupa ce-a platit amenda, a scos marfa, etc.) ? Pai, daca salamul e din carne, a inventat un alt produs numit “salan” !!! Or, salanul poate fi vegetal, nu-i asa ? Prin urmare, avem “salan vegetal”, “ ghiftelute ” (in loc de chiftelute), “ caltab ” (in loc de caltabos), “parizel “ (in loc de parizer), “drop” (in loc de drob) …
A, era sa uit, avem si “ misi ” vegetali. Nu este greu de ghicit despre ce produs este vorba.
